Cred că toți cei ce sunteți pe lista mea de prieteni ați citit despre suferința prin care trece nepoțica mea, Ioana Alberta. Mă adresez din nou vouă și vă rog, dacă vreți, să dați acel 2% din imozitul vostru anual pentru ea. 

O dată cu rugămintea mea, atașez și un formular de la Asociația „SUFLET NOBIL” pe care-l puteți completa și specificați în josul paginii „PENTRU IOANA-ALBERTA” sau îmi scrieți mie și eu trimit o listă cu numele și prenumele celor care fac această donație pentru Ioana.

Vă mulțumesc din suflet, Dumnezeu să vă binecuvinteze și să vă întoarcă înmiit gestul vostru. 

Dora Alina Romanescu

CINE SUNT EU?

Sunt o picătură de ploaie ce se rostogoleşte în timp, sunt un fulg de nea ce dansează în vreme, sunt aripa frântă a unui vânt necunoscut şi neînsemnat, sunt o pasăre fără cuib, sunt spuma unui val ce se sparge de o stâncă singuratică, sunt o frunză pe care vântul o suflă fără milă în sus şi apoi o lasă să cadă nepăsătoar la pământ. Vreau să fiu un suflet, dar nu sunt nimic. Vreau să fiu văzută dar orice fac rămân invizibilă, vreau să dăruiesc chiar dacă nu primesc nimic, vreau să iubesc deşi eu nu pot fi iubită. Alerg dar nu ajung niciunde, ţip dar nu mă aude nimeni, plâng dar nu-mi vede nimeni lacrimile. Privesc cu iubire, primesc înapoi ură, dăruiesc zâmbete şi drept răsplată sunt ignorată. Mă întreb cine sunt, de unde vin, de ce alerg, de ce râd sau de ce plâng, de ce iubesc, de ce dăruiesc, de ce mă zbucium când de fapt nimănui nu-i pasă că exist. Vreau să mă ascund, să dispar, să-mi caut rostul în alte galaxii, dar o voce ce vine din neant, blândă, caldă, îmi şopteşte dojenitoare:"Ţi-am dat viaţa, cal mai de preţ dar, nu te bucuri? Oricât ai fi de neînsemnat, preţuieşte-o, bucură-te de ea, că acest dar e unic, nu se mai repetă. De ce vrei să ştii cine eşti şi de unde vii? Ce-ţi pasă de nepăsarea celor care nu te văd, care nu-ţi primesc iubirea, care nu-ţi apreciază efortul? Îţi spun pentru ultima oară: rămâi un suflet, rămâi pe pământ, te condamn la viaţă. Până când?! Până într-o zi...

M-am născut în prima zi a lunii noiembrie, în comuna Rebra, într-o familie modestă, dar înzestrată cu cele mai alese calităţi morale ale ardelenilor, iubitori de neam şi ţară.

Sunt scriitoarea Dora Alina Romanescu. Mă adresez vouă, dragi prieteni, cu speranța că ne veți susține în spaima , în deznădejdea, în durerea ce ne-a cuprins sufletele. Zilele acestea nepoțica mea, Ioana Alberta, de doi ani și trei luni, a fost diagnosticată la Clinica Fundeni, cu NEUROBLASTOM, grad IV.

De câte ori citesc ceea ce consemnează fiul meu despre Ioana mi se rupe sufletul, mă doare tot corpul, lacrimile îmi ard obrajii...Îmi vine să strig, să strig, până îmi pierd vocea, până când nepoțica mea va scapa de suferință, de chinurile acestei boli nemiloase, până când va reveni din nou fetița veselă și zburdalnică cum era înainte de a se îmbolnăvi.