Romanul Dorei Alina Romanescu,
anatema – efect tămăduitor
ori distrugător?,
“Răsunetul de Bistriţa”, 8 iulie 2014
Dora Alina Romanescu, o cunoscută şi apreciată prozatoare
contemporană, ne dă o lecţie de viaţă, scriind Blestem, un roman puternic,
zguduitor, conducându-şi eroina de la eşec la reuşită, de la condamnare la
eliberare, de la frustrare la împlinire.
Autoarea, care are o conştiinţă scriitoricească demnă de
remarcat, observa, la un moment dat, că în creaţie nu e necesar numai talentul,
ci şi voinţa, munca, elemente cu ajutorul cărora se şlefuieşte, se
desăvârşeşte, se realizează opera artistică.
Şi în acest volum majoritatea întâmplărilor se petrece în
Rebra, localitatea natală a autoarei, evocată cu duioşie, solicitând întreaga
atenţie: Soarele pe timpul verii mângâie pădurea, încălzeşte poienile cu flori,
îl dogoreşte plăcut pe gospodarul întârziat de amiază la cositul ierbii pe
coasta abrupt, dă ameţeli animalelor ce aleargă în pădure şi se tolănesc la
umbra deasă a acesteia. Vântul nu-şi face simţită prezenţa, iar liniştea
locului este atât de profundă, încât clipocitul unui pârâu îţi dă senzaţia
zgomotului scos de o cascadă.
În ciuda acţiunii ce se complică tot mai mult, asemeni
drumului parcurs într-un labirint, în ciuda apariţiei a tot felul de personaje
stranii, rămân în centrul atenţiei în mod spectaculos două eroine, mamă şi
fiică: Victoria şi Ana Lupu. Ambele sunt frumoase şi sclipitor de deştepte,
pasionale şi expansive, exuberante, având o viaţă tumultuoasă şi aspiraţii
înalte. Ceea ce devine deosebit de interesant este faptul că cele două par să
aibă, până la un punct, un destin comun. Fiecare dintre ele dăruieşte totul
într-o relaţie în care cel ales se dovedeşte nevrednic de o mare iubire.
Frumoasa şi rebela Victoria îşi transformă clocotul inimii prea pline în venin,
otrăvită de dragostea vieţii sale, bărbatul fără suflet, care trăieşte patima
clipei, apoi o uită. Victoria, deşi prenumele ar trebui s-o situeze în grupa
celor învingători, a bravilor luptători, nu reuşeşte să depăşească un prag,
poticnindu-se mereu de umbrele obsedante ale trecutului. Ea îşi va distruge
viaţa clipă de clipă, zi de zi, an de an, nemaibucurându-se de nimic,
plângându-şi de milă, chinuind frumosul copil, care ar fi meritat toată
dragostea ei. Ana, în schimb, fiica unei ratate, poate şi vrea să devină o
învingătoare, trăind aceeaşi experienţă frustrantă, dar ridicându-se deasupra
ei, trecând peste momentele grele, dificile.
Victoria, lovită, rănită, foloseşte anatema ca pe o armă de
apărare, crezând că ea o va ajuta, îi va ostoi suferinţa şi, în acelaşi timp,
îi va anihila duşmanii, dar blestemul se va întoarce ca un bumerang împotrivă-i
şi o va lovi cumplit. În aceasta constă lecţia de viaţă a autoarei, care îşi
îndeamnă parcă din umbră lectorul să nu procedeze aşa, căci ura poate cuprinde,
devasta pe oricare individ, ducându-l pe drumul fără întoarcere al distrugerii.
Acest lucru se va întâmpla cu eroina romanului, care va fi irecuperabilă. Fiica
Victoriei, Ana, merge până la un punct pe calea mamei, lăsându-se dusă de valul
pasiunii, însă ea nu va deveni obsedată de răzbunare, văzându-şi, aşa cum e
firesc, de propria viaţă.
Prozatoarea îşi urmăreşte eroinele în detaliu, creând
personaje unice, stranii, tulburătoare. Fin psiholog, Dora Alina Romanescu
croieşte o ţesătură amplă, complicată, complexă, purtându-şi eroii, dar şi
cititorii prin cele mai stranii medii, prin cele mai ciudate situaţii, prin
cele mai şocante întâmplări.
Lectura este palpitantă, atractivă, învăluitoare,
prozatoarea având marele merit de a-şi acapara cititorul, făcându-l să stea cu
sufletul la gură.
Harul prozastic al autoarei se face simţit în acest volum de
excepţie, ca, de altfel, în toate romanele domniei sale.
Prof. Dr. Carmen Cătunescu
Membru U.S.R.
Sursa: Răsunetul de Bistriţa
8 iulie 2014
1 comentarii: