Blestem 2008

„Blestem” certifică vocaţia de romancier a Dorei Alina Romanescu, probată încă din cărţile anterioare: „Dealul Comorii”(2002), „Distanţe”(2004), „Elmira Mahmudi-o lacrimă pentru eternitate”(2006), „Gara Centrală”(2006).

Acest al cincilea volum al său configurează destinele dramatice, neîndurătoare, impresionante a două femei, mamă şi fiică, Victoria şi Ana, din ţinutul muntos, acoperit de păduri fabuloase, Rebra, din zona Năsăudului.

Captivant, scris cu emoţie şi înţelegere, având numeroase momente tensionate ce se întrepătrund cu poveşti de dragoste, „Blestem” propune o lectură atrăgătoare despre soartă, noroc, fericire, şi hotărâri care schimbă esenţial vieţile oamenilor.

Ovidiu DUNĂREANU

Preluare din ziarul Telegraf (Constanța) Miercuri, 21 Noiembrie 2007

„Blestem de mamă”, o nouă carte a Dorei Alina Romanescu

Alina CIUFU (alina.capelariu@telegrafonline.ro)

Scriitoarea Dora Alina Romanescu, pe numele său real Saveta Georgescu, va lansa, imediat după sărbătorile de iarnă, o nouă carte, „Blestem de mamă”. Ca şi în celelalte patru romane ale sale, autoarea a avut ca sursă de inspiraţie o poveste reală, care face referire la o realitate dureroasă, traficul de persoane. În satul său natal din zona Ardealului, scriitoarea a cunoscut două fete, ale căror destine au impresionat-o şi au determinat-o să scrie cartea „Blestem de mamă”. „Ana, eroina mea, trece printr-o serie de experienţe neplăcute, dar reuşeşte să le depăşească. Este vîndută în Serbia, iar acolo este nevoită să accepte tot felul de situaţii jenante, numai pentru un trai mai bun şi pentru a-i asigura o viaţă mai bună băieţelului său”, a declarat Dora Alina Romanescu.

După ce a ascultat ororile prin care a trecut fata din satul său natal, autoarea din Mangalia a dat frîu liber imaginaţiei, îmbinînd realitatea cu ficţiunea. Chiar dacă şi-a obişnuit cititorii cu finaluri triste, Dora Alina Romanescu a pregătit pentru noul volum un „sfîrşit fericit”, eroina reuşind să se întoarcă la familie. „Cititorul va descoperi, totuşi, că această experienţă neplăcută i-a lăsat Anei o traumă psihică, peste care va trece mai greu”, a concluzionat scriitoarea.

Saveta Georgescu, alias Dora Alina Romanescu, a publicat primul roman în 2002, „Dealul comorii”, în care a tratat un alt subiect actual şi dureros, violenţa domestică. Personajul principal, o tînără, îşi trăieşte drama în spatele uşilor închise. Cea de-a doua carte a scriitoarei din Mangalia, „Distanţe”, a fost publicată în 2004, de editura „Cartea Românescă” din capitală, La începutul anului 2006, Dora Alina Romanescu a lansat cel de-al treilea roman, „Elmira Mahmudi, o lacrimă pentru eternitate”, o poveste tulburătoare, inspirată dintr-un fapt real. În acelaşi an, scriitoarea a lansat o carte dedicată interpretului Paul Surugiu, alias Fuego, „Gara centrală”.

FRAGMENT "BLESTEM"-2008

***

Ana a rămas singură în apartamentul care avea aspectul unui grajd. Ferestrele erau acoperite cu scândură, nu pătrundea aerul dar nici lumina. La mizeria cruntă se adăuga căldura care o sufoca. Timpul trecea îngrozitor de greu, nu ştia dacă e zi sau noapte. Plângea şi se ruga, ori se ruga şi plângea. „Poate au uitat-o în acest loc mizer şi va muri de foame şi sete”. Ana nu auzea nici un zgomot, nici o voce, nici o mişcare. Apa i se terminase, suferea de sete şi în apartament nu era nici o sursă de apă în afară de cea de la WC. Îşi pierduse orice speranţă. „A uitat de mine, sau poate or fi fost descoperiţi şi nu au spus poliţiei că sunt sechestrată în apartamentul acesta infect”. De la starea de teamă, încet, încet ajunse să nu-i mai pese de ce se va întâmpla cu ea. Simţea că viaţa ei se va sfârşi aici. Şi totuşi n-a fost aşa...

Ana era atât de slăbită încât agoniza. Nu realiza dacă visează ori chiar i se dă să mănânce şi să bea. Ba da, bea apă pe săturate. Cine-i individul care o priveşte cu atâta insistenţă? Nu, nu-l cunoaşte, nu l-a văzut niciodată. Bărbatul se apropie şi începe să o pipăie. Ana sare speriată în picioare. Individul se năpusteşte asupra ei, dar ea se apără ca o leoaică. Îl zgârie, ceea ce-l enervează foarte tare şi începe să o lovească cu palmele, cu pumnii, cu picioarele, ca scos din minţi. Fata ripostează în continuare, dar nu pentru mult timp, pentru că se prăbuşeşte la pământ, în timp ce masculul îşi vărsă furia fizică şi verbală asupra ei:

- Curvă nenorocită, după ce am dat o grămadă de bani pe tine, crezi că am să te ţin de bibelou? Crezi că ai fost adusă aici să faci parada modei? Mama care te-o făcut de paraşută, ai să te regulezi până ce scot banii, ce i-am dat pe tine, cu profit... Când ai acceptat să vii aici...

- N-am acceptat! strigă Ana furioasă, am fost răpită şi poţi să mă omori în clipa asta, că eu tot nu accept să mă prostituez.

- Cine te întreabă pe tine ce vrei, zdreanţă ce eşti. Am să-ţi fac un program special şi după câteva zile mă vei implora să te las la produs.

- Mai bine moartă, strigă Ana.

Individul s-a ţinut de cuvânt. A plecat, dar s-a întors după un timp şi s-a năpustit din nou asupra Anei. A tocato în bătaie din cap până-n picioare, lăsând-o într-o baltă de sânge. Când a revenit din nou era însoţit de un câine pe care îl asmuţea pe ea, acesta muşcând-o de spate şi de pulpele picioarelor. Ana a leşinat, iar călăul a tras-o şi a băgat-o cu capul în vasul veceului şi a tras apa sufocând-o. Sufletul Anei nu mai rezista atâtor chinuri şi se pregăti să-i părăsească corpul şi să pornească spre locul unde nu există durere, nici tortură, nici suspin...

- Anăăă... Anăăă, nu te lăsa, nu-ţi lăsa copilul orfan.

- Mamă, cum ai ajuns aici? De fapt eu am venit la tine, că tu eşti moartă... înseamnă că şi eu am murit.

- Nu fata mea, nu ai murit, hai, ridică-ţi capul, te ajută mama, tuşeşte să-ţi sară apa din gât şi din nas, ca să poţi respira, hai Ana, nu te lasa doborâtă, că mama-i cu tine...

- Dar, tu nu mai iubit...

- Aşa-i, draga de tine, dar nu am să-mi găsesc odihna până ce nu te salvez...

- Ce vorbeşti mamă? Cum să mă mai salvezi din mâinile acestor călăi? Sunt deja moartă.

- Nuuuuuuuu... tu nu eşti moartă, Ană.

Ana s-a simţit scuturată atât de tare, încât i-a sărit pe nas şi pe gură apa care-i luase respiraţia. Câinele s-a târât scheunând până la uşă spre mirarea bărbatului care făcuse ochii cât cepele când văzu trupul Anei ridicat în picioare de o forţă nevăzută şi scuturat cu putere. „Cred că asta îl are pe dracu îşi spuse traficantul, trebuie să mă debarasez de ea, dar nu fără să-mi recuperez banii. Mama lui de şmenar, mă minte că-i neîncepută, că-i deşteaptă că va produce ca o mină de aur şi, când colo, e o nenorocită cu principii şi pe deasupra şi posedată de diavol. Îmi bag eu pula în gura ta pui de curvă”. Bărbatul şi-a luat câinele şi a plecat furios trântind uşa cu putere.

- Ană, trebuie să rezişti pentru copilaşul tău care nu te are decât pe tine. Hai, trezeşte-te, nu te da bătută, tu ai forţa ţărăncii puternice, a răbrencei care înfruntă greutăţile şi iese învingătoare din orice încercare la care o supune viaţa ori destinul.

- Dar tu mamă, nu ai luptat...

- Eu am fost o proastă. Mi-am bătut joc de viaţa mea, de a ta şi de a bietului Vasile. El a fost cel mai bun om, pe care l-am cunoscut cât am trăit...

- Ne-ai blestemat...

- Aşa e draga mamei...

- Nu mi-ai zis cât ai fost vie niciodată aşa...

- Cum?

- Draga mamei.

- Aşa e, nu mai pot da timpul înapoi, dar nici nu pot să-mi găsesc odihna până ce nu alung toate blestemele ce le-am aruncat asupra ta, eu mama ta. O mamă adevărată nu poate să-şi blesteme copilul ce la purtat în pântecele său. Am fost copleşită de ură şi nu m-am uitat în sufletul tău care era plin de dragoste pentru mine. Eu aveam limba otrăvită şi vărsam din gură flăcări iar tu îmi dăruiai iubire... Draga mamei, iubirea ta a oprit blestemele şi-a fost atât de puternică, de sinceră, încât m-a urmat dincolo de viaţă. Îţi sunt datoare, fata mea, nu te pot lăsa să te adânceşti în prăpastia în care ai căzut. Am ştiut că nenorociţii, care te-au răpit, ţi-au pus gând rău, de aceea ţi-am tot ieşit în cale şi am strigat să ai grijă să nu asculţi de oamenii răi...

***

- Sunt din România. Am fost răpită şi vândută pentru a fi pusă să mă prostituez. Pentru că n-am acceptat aproape m-au omorât. Am un băieţel de patru ani, dacă eu mor rămâne orfan, nu mai are pe nimeni. Am o prietenă bună... sunaţi-o pe ea... vorbeşte engleza, spuneţi-i că o implor să aibă grijă de copilul meu. Ea ştie unde este. Pe mine nu mă puteţi ajuta deoarece dacă eu vorbesc ceva o împuşcă pe Liuba care are şi ea un copil foarte mic, pe care-l creşte mama ei şi trăiesc din banii trimişi de ea de la clienţii săi mai generoşi. Nu mă pot salva făcând rău altcuiva. Nu ştiu ce mă aşteaptă, eu nu mă prostituez, iar dacă mă vor omorî, voi muri împăcată că băieţelul meu a rămas pe mâini bune.

Ana i-a întins doctorului un şerveţel pe care scrisese de cum îşi revenise, adresa Virginiei şi numărul de telefon.

- Vă implor doctore, salvaţi-mi copilul. Pe mine mă cheamă Ana. Fără să mai zică un cuvânt femeia a ieşit pe culoar şi s-a dus în rezervă. Liuba dormea liniştită. ”Ce-o vrea Dumnezeu”, îşi spuse Ana şi închise ochii sperând să-şi liniştească tremurul din tot corpul. Lacrimile îşi făceau loc printre genele lipite şi cădeau pe pernă ca nişte picături de ploaie.

***

În aceeaşi noapte, Ana a fost luată şi urcată într-un microbuz cu alte trei fete, patru băieţi şi duşi în Macedonia. Când maşina a ajuns în Skopje, Ana şi cele trei fete au fost duse într-un apartament unde erau patruzeci de fete.

Timp de o săptămână au tot venit indivizi care au negociat şi au cumpărat o parte din fete. După o săptămână Ana a fost dusă la Struga într-o vilă din cartierul albanezilor, unde prostituţia se făcea la vedere, dar autorităţile aveau orbul găinilor.

În vila în care a fost adusă Ana, erau nici mai mult nici mai puţin de două sute de fete. Majoritatea erau rusoaice, românce, moldovence. Tuturor li se luaseră paşapoartele, iar dacă cumva le trecea prin minte ideea de a fugi erau prinse de poliţişti şi revândute din nou de aceştia. Situaţia se repeta şi în Macedonia ca şi în Serbia, orice nesupunere era pedepsită prin bătaie şi înfometare. În fiecare zi erau vândute fete şi plecau fără să li se mai ştie urma. La câteva zile Ana a fost vândută şi dusă în Albania, nu ştia în ce oraş. Aici a ajuns la un patron care avea vreo douăzeci de fete pe care le exploata seară de seară în funcţie de clienţii care le solicitau. Patronul acestui bordel ilegal era însurat, avea nevastă şi şapte copii. De fetele cumpărate răspundea o moldoveancă care era amanta patronului.

Amândoi trăgeau la măsea şi în clipele acelea erau fiare. Moldoveanca le punea pe fete să-i danseze dezbrăcate, în timp ce le pipăia formele, iar dacă vreuna se retrăgea, o muşca cu sălbăticie de unde apuca. Chiar în seara în care a ajuns Ana, a avut parte de o scenă care a îngrozit-o. Moldoveanca a reclamat că una din fete că nu i s-a supus ordinelor date de ea. Beat şi furios precum o fiară, patronul i-a dat ordin s-o aducă în faţa lui.

Când a fost adusă ”rebela”, aceasta era o copilă foarte tânără care avea privirea unui pui de căprioară încolţit de câinii vânătorului. Dintr-un dos de mână, bruta a trântit-o la pământ, s-a suit cu picioarele pe ea, călcând-o cu furie, apoi a prins-o de picioare şi fără nici un strop de omenie în el, a lovit-o de pereţi, care s-au înroşit de sângele copilei. Ana a văzut cu ochii ei cum i-au sărit creierii din capul fetei. După ce a obosit, a aruncat-o ca pe un gunoi şi a ordonat să fie îngropată în spatele casei.

Anei i s-a făcut rău şi a leşinat. A fost închisă într-o cameră şi patru zile nu i s-a dat să bea apă sau să mănânce nimic. Organismul ei, din nou s-a răzvrătit. I-au ieşit bube în toată gura şi în jurul acesteia care-i dădeau un aspect neplăcut şi clienţii care erau trimişi la ea o refuzau, în timp ce îşi arătau nemulţumirea şi scârba prin grimase care mai de care mai caraghioase. Patronul avea un nepot care venea şi-i aducea Anei câte ceva de mâncare. Disperată Ana l-a rugat s-o ajute să fugă. Bărbatul a spus-o patronului şi acesta a bătut-o, strigându-i ca un porc înjunghiat:

- Curvă nenorocită, am dat bani mulţi pe tine şi tu nu ai produs nimic, îţi dau să mănânci degeaba, te omor ca pe o muscă, băga-mi-aş pula în gura ta şi-a mătii care te-a fătat.

Loviturile furibunde ale acestei bestii i-au spart arcada de la un ochi şi i-au umflat şi învineţit tot corpul.

- Trebuie să scap de leproasa asta, futu-i Cristoşii ei de lepădătură, scuipă plin de venin patronul.

- Împuşc-o, spuse rânjind moldoveanca.

- E uşor de zis, dar cine-mi dă banii ce i-am dat pe ea. Fir-ar a dracului de zdreanţă penală ce este ea, fute-m-aş în tot neamul ei de ţigani jegoşi.

- În seara asta vine Agron, dă-i-o lui, încercă să-l mai calmeze femeia.

- Ştii că zici bine, îi spun că ”instruita” e o mină de aur, acum e bolnavă, după ce se face bine îmi va mulţumi pentru un asemenea trofeu.

- Vezi că eu te scot din impas întotdeauna?

- Şi eu din toate curvele, nu pe tine te-am ales?

Trecuse o săptămână şi bărbatul aşteptat nu a venit. În acest timp poliţia a făcut razie în zonă. Patronul a fost anunţat de unul din oamenii din poliţie care lucra pentru el. Fetelor li s-a ordonat să fugă în pădure pentru ca nenorocitul să fie găsit ”curat”, bun familist, tată a şapte copii, om cu o ţinută morală în comunitate. Cât timp au stat în pădure nepotul patronului i-a spus Anei că o ajută să fugă. L-a urmat, cu teamă dar şi cu speranţa că poate acesta este şansa ei. A urcat-o într-o maşină, a mers un timp apoi a transferat-o în maşina unui alt bărbat. Nepotul i-a făcut un bine unchiului. A furat-o pe Ana şi a vândut-o altui traficant care a dus-o din nou în Struga. Din discuţia dintre traficanţi, Ana a aflat că va fi dusă la o vilă unde erau douăzeci şi cinci de fete. Aici a fost predată unui patron, iar fetele ce lucrau la el erau alese pe sprânceană pentru că aici veneau doar guvernanţii, oameni politici, judecători, poliţai, oameni cu greutate, oameni publici care doreau să se distreze fără să-şi păteze numele ori poziţia socială din societate.