Toți suntem neputincioși în fața timpului, suntem neputincioși în fața unei vijelii, în fața unui incendiu sau a unui dezastru natural...
Nimeni nu este perfect. Toți avem umerii încărcați de poverile greșelilor mari sau mici pe care le facem în călătoria noastră prin viață. Ne place să judecăm pe toată lumea, dar uităm să ne privim în oglindă, să ne uităm la noi înșine.
Dumnezeu m-a binecuvântat să am lângă mine oameni frumoși la chip și la suflet, mi-a dăruit lumina pe care am sorbit-o în adâncul meu, mi-a dat visele care au prins formă prin armonia iubirii SALE pentru mine, m-a dezmierdat clipă de clipă cu o iubire copleșitoare, mi-a dat înțelepciunea de a-mi accepta semenii și a-i iubi așa cum sunt ei. Și totuși...
Îmi este foarte teamă de acei „binevoitori,” așa-ziși „prieteni,”care-ți vin alături când îți este greu, iar apoi au grijă să-ți facă reproșuri care te aruncă din nou la pământ, se victimizează celor din jur, își scot în evidență efortul și-ți calcă pe suferință și pe suflet.
Mai este o categorie de oameni cu suflete mici pentru care, doar ceea ce trăiesc ei este important, doar necazurile lor sunt adevărate și doar dramele lor trebuie plânse. Sunt extrem de abili, vin lângă tine când ești rănit, disperat, trist și au forța ascunsă, malefică cu care te doboară, fără părere de rău.
Mai este de luat în seamă acea categorie de oameni cu minte îngustă, dar cu bani, bine îmbrăcați, dornici de a fi băgați în seamă, de a fi în atenția tuturor. Îi găsești pretutindeni, caută să aibă cât mai multe funcții, să fie remarcați în mai toate cercurile mondene. Sunt incompetenți, iresponsabili, insensibili. Nu țin seama de rude, de prieteni, de colegi, nu au conștiință, nu au morală, nu au suflet. Pentru a-și atinge scopurile meschine sunt în stare de orice. Văzându-i, trăind lângă ei, te întrebi înspăimântat de ce lovesc în prietenul care îi prețuiește așa cum sunt ei, de ce uită că le-a fost deschisă ușa și au fost primiți și așezați la loc de cinste de oamenii buni care căutau cu răbdare să descopere un licăr de frumusețe în sufletul lor?
Chiar dacă devenim uneori victimele amărăciunii, ignoranței, micimii unor astfel de oameni, trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu că nu facem parte din categoria lor. Suntem oameni mari, dar ne facem mici atunci când greșim și nu avem tăria să o recunoaștem.
Să nu uităm că viața este trecătoare și, când plecăm, nu ducem cu noi averile. În fața morții și în fața lui Dumnezeu, suntem toți egali. Suntem o fărâmă de nimic în acest imens Univers, dar putem deveni importanți prin faptele noastre.
Să nu uităm să ne bucurăm de soare, să nu uităm să dăruim la fiecare pas o vorbă bună, un zâmbet cald, un strop de iubire, să nu uităm să mulțumim că suntem sănătoși și că este loc pentru toți pământenii sub soare.
Înainte de a încheia, îi recomand prietenului meu să meargă pe drumul său în continuare, pentru că face lucruri bune și le face cu multă dragoste.
Pentru voi, dragi prieteni, dacă aș putea, aș aduna în mâinile mele durerile, tristețea,dramele voastre și le-aș arunca într-o prăpastie.
Să fiți binecuvântați și ocrotiți în tot ceea ce faceți!
Cu prețuire, Dora Alina Romanescu
0 comentarii: