ZECE ANI DE LA DEBUT

Pe data de 27 Iulie 2012, scriitoarea DORA ALINA ROMANESCU a aniversat 10 ani de la debutul ca scriitoare. În aceşti 10 ani scriitoarea a fascinat cu scrierile sale, prin felul în care a ştiut să ajungă până în profunzimile personalităţilor personajelor sale, acest lucru remarcându-se încă de la apariţia primul roman “Dealul Comorii” (2002) în care s-a străduit să îşi contureze imaginea unei femei iubitoare de literaturã, cu o dorinţă puternicã de a dărui, de a construi personaje cu oameni obişnuiţi pe care i-a prezentat cu simplitate, cu tuşe clare, clasic, direct, pentru a ajunge într-o manieră nedistorsionată la sufletul cititorului.
Dora Alina Romanescu îşi doreşte, ca prin scrierile sale, să nu impresioneze, să fie percepută aşa cum este şi cum trăieste, să îşi păstreze feminitatea şi să-şi evidenţieze potenţialul de iubire. Munceşte mult pentru a se afirma pe plan profesional, îşi ia toate gradele didactice, participã la cursuri de perfecţionare, se implicã în proiecte educative, participã la simpozioane la nivel de municipiu, judeţ, naţional şi internaţional. Munca ei este rãsplãtitã cu diplome de onoare, de excelenţã, cu diferite premii speciale sau de participare la proiectele pe care le-a iniţiat sau coordonat. Dar, printre aceste preocupări, există cu siguranţă un om, un dascal şi un cititor, a cărui pasiune pentru lectură a stat probabil la originea carierei sale literare. Este mai greu să vedem latura “umana”, apropiată nouă, a unui scriitor, aceasta fiind umbrită de multe ori de realizările sale. În momentul în care scriitori se transformă în modele, în personajele propriilor romane, uităm să mai luăm în considerare cauza, fiind copleşiţi de rezultat. A vorbi despre omul şi scriitorul Dora Alina Romanescu, este ca şi cum ai turna o lacrimă pe plita încinsă a sufletului tãu.

Orice suflet romantic sau melancolic este mereu atras de creatie, este împins parcã de o dorinţã de a-şi aşterne pe hârtie sentimentele, fie cele de tristeţe, de singurãtate, fie cele de fericire, dragoste, entuziasm sau admiraţie. Oamenii care scriu, au în primul rând un curaj pe care ceilalţi nu-l au, de a-şi expune în vitrină părerile, trăirile şi experienţele sufleteşti. La fel ca orice formă a artei, scrisul se face cu talent, care e dat de o fortă superioară a autorului şi cu multă, multă muncă şi dăruire, aceasta depinzând de voinţa personală a fiecăruia dintre noi. Mi se pare un lucru extraordinar puterea pe care Dora Alina Romanescu a avut-o în momentul în care s-a transformat în personaj al propriilor cãrţi, iar rezultatele au fost tulburătoare pentru că a reuşit sã facã posibilã întâlnirea între sufletul scriitorului şi mintea celui care citeşte. În cel mai simplu mod, scriitoarea reuşeşte să dea viaţă unei cãrţi şi să înfăşoare orice cititor cu vălul întregii sale opere.

Astfel, Dora Alina Romanescu, prin “Călătoria” la care invitã cititorul, reuseşte sã-l facã pe acesta să cunoasca frumosul, emoţia dar nu în ultimul rând, sã cunoascã scriitorul, ca pe un Om, ca pe un prieten... Astfel, citind cãrţile scrise de Dora Alina Romanescu, putem începe jocul minţii, cãlatoria la care ne invitã sã-i fim pãrtaşi, putem uita de ambiţii şi putem redescoperi necontrolabilul, nebunescul sau fericirea deplină. Putem descoperii imagini-miracol, cuvinte-miracol, care ne pot vindeca boala omenescului cu o simplă atingere a sufletului şi a minţii.

La mulţi, mulţi ani în slujba scrisului, vă doreşte cu dragoste şi recunoştinţă un om care vă respectă şi vă apreciază !

Lăcramioara D.