Dora Alina Romanescu, un drum şi un dor, Menuţ Maximinian, “Răsunetul de Bistriţa”, Joi, 07/18/2013

Volumul de proze „Pe drumul dorului şi al destinului”, semnat de conjudeţeana noastră Dora Alina Romanescu, apărut la Editura Exponto din Constanţa, surprinde prin modul în care sunt conturate întâmplările, regăsind aici o mare parte din trăirile năsăudene ale scriitoarei. Deşi stabilită la Mangalia, Dora Alina Romanescu nu uită de meleagurile natale, dându-le viaţă prin cărţile pe care le scrie.

În povestirea „Bade” ne întâlnim cu povestea tristă a doi fraţi de care va avea grijă baba Saveta, bunica lor. Fiica Rafila, împreună cu ginerele Vasile trebuiau să fie stâlpii casei, însă aceştia dau în patima alcoolului, astfel încât cei doi copii mai mici, din cei cinci pe care-i aveau, Adrian şi Crina, rămân „în grija Domnului”, după cum spune baba Saveta. Impresionează discuţiile dintre fetiţă şi fratele ei, căruia îi spunea „Bade”. Într-o iarnă friguroasă, aceasta îi spune „Bade, mi-i flig lău”. Copilul încearcă să taie el lemne să facă foc în sobă, însă nu reuşeşte, tot buna fiind cea care-i duce la ea: „Haideţi în casă la buna că am foc şi vă dau să şi mâncaţi”. Precum obiectele de care nu te ataşezi, copiii sunt vânduţi unor francezi care vin, după Revoluţie, să viziteze ţara. La şase, respectiv trei ani, copiii sunt luaţi în grija părinţilor adoptivi, care le dau o educaţie aleasă, Adrian fiind elev eminent, jucând baschet, fiind lider în clasa sa, şi Crina, foarte frumoasă, spontană şi harnică. Primesc, din nou, o lovitură de la viaţă când părinţii hotărăsc să se despartă, cu toate acestea, sunt alături de ei, Adrian reuşind la Facultatea de Arhitectură, iar Crina se pregătea să devină institutoare. După mulţi ani, Crina acceptă să facă parte din grupul de tineri care au vizitat Rebra, reîntâlnirea cu meleagurile natale, dar şi cu părinţii Rafila şi Vasile, impresionând: „Dacă v-a mai rămas un strop de conştiinţă, aceea să vă amintească că v-aţi vândut doi dintre copii. Pentru mine nu existaţi şi nici pentru Adrian… Ne-aţi furat viaţa de lângă ceilalţi fraţi, ne-aţi furat locurile acestea minunate… Plecaţi din viaţa mea pentru totdeauna”. Un mesaj trist, inspirat din realitate.

Această proză, una dintre cele mai frumoase, scrisă de Dora, este tradusă şi în franceză, având astfel circulaţie internaţională.

În „Joc murdar” ne întâlnim cu o dirigintă care trebuie să facă faţă provocărilor de la şcoală şi, mai ales, să stăpânească situaţii precum cea în care se află eleva Diandra, care-şi acuză mama că vrea s-o omoare. O altfel de realitate a lumii în care trăim, aici descoperind scrierea psihologică bine accentuată, Dora reuşind să contureze adevărate portrete personajelor.
„Ruga mamei” este o altă proză înduioşătoare despre rolul pe care-l are rugăciunea mamei pentru copil, despre modul în care aceasta este ascultată de Divinitate. Cea mai puternică dragoste, dar şi cea mai sinceră rugăciune vine întotdeauna din partea mamei. Şi ea este ascultată.

În „Vis împlinit” ne întâlnim cu Rada, absolventă a Academiei Economice, care îşi conturează, la rândul ei, o familie frumoasă, dar şi o afacere, toţi turiştii admirându-i hotelul Rio.
„Lacrimi peste timp” este proza în care regăsim atmosfera de la Colegiul „George Coşbuc” Năsăud, poveştile frumoase ale dascălilor de aici, în mod special a ilustrului Octavian Ruleanu.

„Destin în culori” este întâlnirea cu viaţa de peste ani, Mioara fiind eroina principală a acestei proze.
Rând pe rând, „Bruta”, „Mesaj din eter”, „Hoţul”, „Salt în privată”, „Îngerul morţii” ne descriu fapte şi întâmplări de la poalele Munţilor Rodnei, acolo unde eroii sunt autentici şi vrednici de a fi aşezaţi într-o carte.
Dora Alina Romanescu zugrăveşte un chip al societăţii româneşti din secolul al XX-lea, cu frământările şi bucuriile care astfel vor rămâne peste timp aşezate în carte.