FRAGMENT "ELMIRA MAHMUDI- O LACRIMA PENTRU ETERNITATE"-2006
****
- Ai fost iubită…
- Ştiu, dar şi eu am iubit…
- Bine zici, ai iubit… Acum ţi-e bine… Nici nu aşteptam un răspuns…
- Mi-e greu să privesc de sus…
- Pentru că nu am ajuns încă unde trebuie!
- Cum e acolo?
- Ai să vezi tu singură. Drumul este fără întoarcere şi fără sfârşit.De ce ţi-ai dorit să vezi Oceanul?
- În toate gândurile mele mi-am spus că dacă voi ajunge la ocean, voi învinge boala, voi trăi… dar n-a fost să fie…
- Eşti tristă?
- N-ai spus tu că aici nu există nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit?
- Aşa este.
- …..
- De ce taci?
- Priveşte-i! Au pornit toţi în coloană spre locul unde îţi vor depune trupul.
- Nu mai vreau să văd nimic.
- Ba da. Priveşte!
Maşinile străbăteau drumul în coloană, în acelaşi ritm, păstrând distanţa regulamentară una de alta. Soarele strălucea, dând zilei o aură blândă şi caldă. Deodată un nor, ivit din senin a acoperit soarele, iar din cer au început să se rostogolească pe maşinile din convoi fulgi mari, pufoşi care în câteva minute le-au acoperit cu un strat subţire.
Ninge. Ninge în plină zi de primăvară, însorită şi caldă! Ninge din senin!
Convoiul s-a oprit. Toţi ocupanţii maşinilor au alergat spre maşina mortuară cu chipurile împietrite, înspăimântate, sau cu lacrimi curgându-le pe obraji. În tăcere, atraşi de forţe nevăzute, de comenzi nerostite şi neauzite au făcut un cerc in jurul maşinii, unde se odihnea Elmira, au rostit în cor o rugăciune, apoi şi-au aplecat frunţile în semn de reculegere pentru puritatea acestui suflet ales de Dumnezeu de a porni pe drumul eternităţii. Fulgii de zăpadă, care au căzut neîncetat în tot acest timp, s-au oprit încetul cu încetul, iar când părinţii Elmirei, sora ei Selma, Nermin-alergătoarea de cursă lungă, femeia care a mobilizat întreaga America pentru a-i veni în ajutor Elmirei, doctorul Yanik, prietenii care au înconjurat-o cu atenţie şi dragoste dezinteresată, când toţi aceştia au deschis ochii şi s-au lăsat de mâini, soarele a ieşit din norul care l-a acoperit şi a trimis fulgii mari peste prietenii fetei.
- E un miracol! strigau toţi pe rând, privind în sus.
- Este incredibil…
- Dumnezeu ne-a trimis un semn.
- Plânge şi cerul cu fulgi de zăpadă după acest suflet pur.
……
- Ce ai făcut?
- Mi-am scuturat aripa şi le-am trimis câţiva fulgi de zăpadă.
- I-ai speriat…
- Nicidecum. Ai vrut să-ţi iei rămas bun de la ei într-un mod mai special. Toţi au înţeles acest lucru. Au fost ultimele tale lacrimi de fecioară înainte de a ajunge la destinaţie.
- Le vor fi de folos lacrimile mele reci?
- Unora da, altora nu…
- Explică-mi!
- Cei ce vor face fapte bune, vor fi puri ca zăpada şi vor veni pe acelaşi drum, în acelaşi loc cu tine, iar ceilalţi vor merge pe drumul ales de ei…
- Mai vreau să-mi explici!
- Nu-ţi mai explic nimic. Pornim la drum iar la destinaţie vei primi răspunsuri la toate întrebările tăinuite şi neştiute de omenirea de pe pământ. Hai, nu mă privi îmbufnată! Da’ vorbăreaţă şi curioasă eşti soro!… şi ce mă mir… sunt uimit că ai rămas neschimbată: veselă, curioasă, zburdalnică pe pământ şi tot aşa… şi în cer. Pornim! Ne aşteaptă drumul spre eternitate!
- Ai fost iubită…
- Ştiu, dar şi eu am iubit…
- Bine zici, ai iubit… Acum ţi-e bine… Nici nu aşteptam un răspuns…
- Mi-e greu să privesc de sus…
- Pentru că nu am ajuns încă unde trebuie!
- Cum e acolo?
- Ai să vezi tu singură. Drumul este fără întoarcere şi fără sfârşit.De ce ţi-ai dorit să vezi Oceanul?
- În toate gândurile mele mi-am spus că dacă voi ajunge la ocean, voi învinge boala, voi trăi… dar n-a fost să fie…
- Eşti tristă?
- N-ai spus tu că aici nu există nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit?
- Aşa este.
- …..
- De ce taci?
- Priveşte-i! Au pornit toţi în coloană spre locul unde îţi vor depune trupul.
- Nu mai vreau să văd nimic.
- Ba da. Priveşte!
Maşinile străbăteau drumul în coloană, în acelaşi ritm, păstrând distanţa regulamentară una de alta. Soarele strălucea, dând zilei o aură blândă şi caldă. Deodată un nor, ivit din senin a acoperit soarele, iar din cer au început să se rostogolească pe maşinile din convoi fulgi mari, pufoşi care în câteva minute le-au acoperit cu un strat subţire.
Ninge. Ninge în plină zi de primăvară, însorită şi caldă! Ninge din senin!
Convoiul s-a oprit. Toţi ocupanţii maşinilor au alergat spre maşina mortuară cu chipurile împietrite, înspăimântate, sau cu lacrimi curgându-le pe obraji. În tăcere, atraşi de forţe nevăzute, de comenzi nerostite şi neauzite au făcut un cerc in jurul maşinii, unde se odihnea Elmira, au rostit în cor o rugăciune, apoi şi-au aplecat frunţile în semn de reculegere pentru puritatea acestui suflet ales de Dumnezeu de a porni pe drumul eternităţii. Fulgii de zăpadă, care au căzut neîncetat în tot acest timp, s-au oprit încetul cu încetul, iar când părinţii Elmirei, sora ei Selma, Nermin-alergătoarea de cursă lungă, femeia care a mobilizat întreaga America pentru a-i veni în ajutor Elmirei, doctorul Yanik, prietenii care au înconjurat-o cu atenţie şi dragoste dezinteresată, când toţi aceştia au deschis ochii şi s-au lăsat de mâini, soarele a ieşit din norul care l-a acoperit şi a trimis fulgii mari peste prietenii fetei.
- E un miracol! strigau toţi pe rând, privind în sus.
- Este incredibil…
- Dumnezeu ne-a trimis un semn.
- Plânge şi cerul cu fulgi de zăpadă după acest suflet pur.
……
- Ce ai făcut?
- Mi-am scuturat aripa şi le-am trimis câţiva fulgi de zăpadă.
- I-ai speriat…
- Nicidecum. Ai vrut să-ţi iei rămas bun de la ei într-un mod mai special. Toţi au înţeles acest lucru. Au fost ultimele tale lacrimi de fecioară înainte de a ajunge la destinaţie.
- Le vor fi de folos lacrimile mele reci?
- Unora da, altora nu…
- Explică-mi!
- Cei ce vor face fapte bune, vor fi puri ca zăpada şi vor veni pe acelaşi drum, în acelaşi loc cu tine, iar ceilalţi vor merge pe drumul ales de ei…
- Mai vreau să-mi explici!
- Nu-ţi mai explic nimic. Pornim la drum iar la destinaţie vei primi răspunsuri la toate întrebările tăinuite şi neştiute de omenirea de pe pământ. Hai, nu mă privi îmbufnată! Da’ vorbăreaţă şi curioasă eşti soro!… şi ce mă mir… sunt uimit că ai rămas neschimbată: veselă, curioasă, zburdalnică pe pământ şi tot aşa… şi în cer. Pornim! Ne aşteaptă drumul spre eternitate!
0 comentarii: