Versuri speciale primite de la cititori
LA CAPAT DE DRUM
Calatoresc si azi pe drumul vietii mele,
De patruzeci de ani,pe-o banca- intr-un vagon ,
Al unui tren ce merge hoinar si fara semne
Si fara sa opreasca de urca-un calator.
El merge fluierand ,prin ani, cu veselie,
Croindu-si drum intins printre parinti,copii,
Eu stau pe-aceeasi banca,ce dulce nebunie,
Sa-mi strang intr-un bagaj,trairi si amintiri...
Port o valiza-n brate,de cand eram copila,
Venita din Ardealul ce m-a adus la mare,
Sa instruiesc micutii ce azi de mana fiii
Si-i duc la gradinita,ghidandu-i cu rabdare.
Pe drumul meu stiut ,deschis in lunga zare
Vedeam doar bucuria si zambet de copil,
M-au mangaiat in suflet, precum raza de soare,
Aduce mangaierea pe sfantul cer senin.
Manuta delicata,pe-obrajii mei si-acum,
O simnt cum ii alinta cu-al florilor parfum
Si ochisorii umezi,o lacrima ce scapa
Privesc intins la mine,mamica lor cand pleaca.
Castelul cu papusi m-asteapta sa-l deschid,
Sa-i spun Cenusaresei,ca-i Fat-Frumos afara,
Si raftul plin de carti,ma striga sa-l inchid
Ca vine Zmeul Rau,intr-o povestioara.
Dar eu sunt tot in tren,cu amintiri ce dor,
M-apropii de o gara,ce mi-am notat-o-n minte,
In ziua cand copiii mi-au spus in clasa-n cor:
" -Doamna educatoare,eu sunt copil cuminte!"
Acum,cu voi alaturi,tintesc o alta gara,
Alt tren de maine ,poate, ma duce catre ea....
Vagoanele lui pline cu scriitori de seama
Imi fac semne cu mana,sa ma grabesc cumva...
V-astept copii de astazi sa treceti fiecare
Prin trenul meu de maine,sa-mi spuneti despre voi.
Cu ochii mintii mele,va voi vedea in zare,
In carti ce le voi scrie,veti fi ai mei eroi...
Nu-mi iau acum "Adio",va spun "La revedere"!
Voi toti copii de astazi si cei de ieri,ce-ati fost,
Ne vom vedea si maine,in trenul vietii mele
Ne vom imbratisa,in trenul fara roti...
DRUMUL LA GARA CENTRALA
Pe iarba verde de acasa
Prin miile de sanziene,
M-asez si mintea ma ma duce
C-un an in urma,pe-asta vreme.
Chiar azi se fac vreo 12 luni,
Acum un ceas s-au implinit
Si mi se pare ca-s ani buni
De cand norocul m-"a palit."
L-am strans la piept, pus intr-o carte
Cand o primeam eu,asta-vara
De la artistul ce facea
Si-atunci ,spectacole prin tara....
Cand prima slova se-nsira
Sub ochii mei ,prietenos,
Am tresarit,parc-o stiam
Si ea la fel,ce curios!
M-a captivat!Si m-a vrajit
Sufletul cald si nesfarsit
Pus intre pagini ,ca un vis,
Cand le-a creat pentru-un artist.
L-am cunoscut sau chiar mai mult
Mi se parea ca ma cunoaste
Sa-i multiumesc cui,ca m-a vrut
In "gara 'lui sa ma primeasca?
Sa m-odihnesc sau sa raman?
Sa iau alt tren sau sa-l ignor?
Nu pot decat sa-mi amintesc
De clipa aceea, cu mult dor.
Doar bucurii in calea mea,
Doar soare dulce ,luminos
S-au asternut.Cum n-as putea,
Cum n-as putea sa recunosc?
"Gara Centrala"a- nsemnat,
Destinul scris in pagini vii,
Ca amintire sau dovada
Cand un artist nu va mai fi.
Dar eu,acum vreo 12 luni
Intr-un noroc m-am nimerit
Sa ma priveasca doi ochi buni
Si DAR-ul lui eu am primit.
O carte,...un suflet...o speranta
Mi-au pus o intrebare-n viata
-Hei,tu!De ce stai in sfiala
N u vii cu noi-n Gara Centrala?
ELMIRA,ELMIRA
ELMIRA,ELMIRA
LACRIMA DE CRISTAL
DIN OCHI DE STEA
VEGHEZI IN NOAPTE
DUREREA UNUI VAL.
ELMIRA,ELMIRA
FULGISOR DE NEA
TE-ASEZI IN PALMA UNEI MAME
Si ii soptesti asa:
Priveste ,mama,stelele,
Priveste-le cum dorm
Si cum imi poarta visele
La poarta unui nor.
Pe mana ta picuri din stele
Aduc iubirea mea
Vreau,mama,sa fii fericita
De-aici,din steaua mea.
Traieste,mama,clipa astazi,
Caci viata e un dar.
Te mangai cu-adieri de ingeri
Si lacrimi de cristal.
Din norul ce visul mi-l poarta
A picurat o stea
Te mangai cu-adieri de ingeri
Si cu iubirea mea.
Ramai ,maicuta mea cea draga
Si eu traiesc cu tine
Si ochii tai frumosi,spre stele
Zambesc doar pentru mine.
La poalele padurii racoroase
La raul ce grabeste spre campii
Adorm si visu-mi mi se face vraja
Ma vad copila-n verile tarzii...
Alerg,cu dezgolitele-mi picioare
Prin iarba frematand a bucurii
Imi deschid bratele spre sfantul soare
Culeg in suflet mii de nostalgii...
Cu mintea mea alerg spre Dealul Mare
Cand oamenii se osteneau de zor
Cobor si merg La Loza si mi-i tare
Dor ca s-ajung si prin Runsor...
Pe la Samnel,Pietris sau prin Poieni
Copilarit-am printre buni sau rai
Si m-am ferit sa calc prin Valea Rea
Pe unde vreo fantoma s-ar vedea.
Traiau bunicii mei in timpuri vremuite
Cosind la fanul moale,cu oile pe deal
Acolo,unde-aveau pamant,fara sa pese
Ca lipsa radioului i-ar deranja.
Urcau in Dealul Samnelui sau Mare
Cu vitele,pierduti printre paduri
Din cand in cand isi mai dadeau de stire
Cu un salut mascat in strigaturi.
In sat veneau doar cand zapada
Se asternea bogata peste munte
Si coborau ca sa-si mai vada casa
Necazurile multe sa le-nfrunte.
Copila creste mare.Si dragostea de carte
Pecetluieste-o tinta si-o vrea cat mai aproape...
Se zbate-n viata crunta
si iese-nvingatoare
Un punct de luminita
Se face cat un soare...
Printre papusi si jocuri
Asterne file noi
Va fi gandit pe-atunci,
Ca scrie pentru noi?
Noi,cititorii fetei
Atunci educatoare
Si azi e,numai ca
Mai nou,e scriitoare.
Povestea ei cuprinsa
In randuri minunate
I-a-ntors pe dos pe unii
Ciudosi cum nu se poate...
Se intrebau,firavii
Cum viata sa-si descrie
Intr-un volum ce unora
Atat de multe spune...
Dar Dumnezeu,ce-o tine
Pe Dora-Alina-n brate
O zgaltaie de umar
Si-o mangaie pe fata.
Si stie,ea fatuca
Ce are de ales
Caci de la Domnul,nu multi
Aduna inteles...
Si scrie mai departe
Se roaga si-un noroc
O mangaie pe crestet
Femeia e un foc.
Deschide ochii-n noapte
Si-un ceas desteptator
I-anunta alta viata,
Ce-o prinde uimitor.
Un tremur este toata
Fereastra e deschisa
Cand cerul se deschide
Fiinta ei e-mpinsa,
Spre tarmuri noi,flamande
S-o pregateasca,parca,
Se-apropie momentul
Mirajul o adapa.
Caci maine-i sarbatoare
In urbea ei iubita
In suflet o schimbare
Va fi binevenita.
Artistul ,ce femeia
Tanjea ca sa-i vorbeasca
Zambeste,cucerind-o
Cu fala-i ingereasca.
Dar se intreaba tainic,
Onoare o avea
sa poata ca sa-i scrie
Din tineretea sa...
Destinul,ce din toate
Ii oferi din plin
Artistului ce are
Un chip si -un glas divin,
Fu insirat in zile,
Cu nopti amestecate
si scris spre amintire
Cu-o maiestrie-aparte.
Emotii...ganduri multe
Femeia petrecu
Artistul nu da semne
Ca scrisul ii placu...
Asteapta-nfrigurata
Un semn sau vre-o intrebare
Pe zi ce trece insa
Emotia-i mai mare...
Dar telefonul suna
- Ei,mi-a placut romanul!
-E bine...dar inchise
Si-o napadi iar valul...
Mai trece o zi sau doua
Si un buchet de flori
I-a fermecat privirea
In usa.Cu fiori...
S-au intrecut la masa
Au ras si-au povestit
Trecura ore bune...
Ce bine s-au simtit!
Ea mama-acum deplina
Cu doi feciori frumosi
Il adopta indata
Pe acest artist faimos.
Primitu-l-a in casa
In suflet si-n simtiri,
El ,Paul o adora
Creat e din iubiri
.
Imparte tuturora.
Iubire si speranta
Cu mii de oameni-n cantec
Traieste intr-o viata.
In brate ii cuprinde
Zambeste,ii mangaie
Cu notele duioase
Incet,spre ceruri suie...
Artista il remarca
Il simnte si-l strapunge
Cu firea ei adanca
Sub slova se invinge...
Prin temeri ea inoata
Se-ntreaba deseori
Si-o-ntoarce inca-odata
Fior clocotitor...
Da bine insa cartea
Valtoare printre fani
Si-aplauze pe scena culeg cei doi
Ca-n basm.
Mai scrie inc-odata
Aduna "Marturii"
Si numele distinge
Cartii ce va sa fie.
Succesul inca-odata
Spre culmi inalte-o duce
Pe ea si pe artistul
Ce bucurii aduce...
........................................
Pe iarba verde-n rouri
In dimineti senine
Ma vad copila-n Rebra
Caci eu ma simnt copila.
Copil mai sunt si astazi,
Si maine...si mereu
Cu zeci de ani in carca
Copilaresc mereu,senina sunt,
Ca-s EU.
La poalele padurii racoroase
La raul ce grabeste spre campii
Adorm si visu-mi mi se face vraja
Ma vad copila-n verile tarzii...
Alerg,cu dezgolitele-mi picioare
Prin iarba frematand a bucurii
Imi deschid bratele spre sfantul soare
Culeg in suflet mii de nostalgii...
Cu mintea mea alerg spre Dealul Mare
Cand oamenii se osteneau de zor
Cobor si merg La Loza si mi-i tare
Dor ca s-ajung si prin Runsor...
Pe la Samnel,Pietris sau prin Poieni
Copilarit-am printre buni sau rai
Si m-am ferit sa calc prin Valea Rea
Pe unde vreo fantoma s-ar vedea.
Traiau bunicii mei in timpuri vremuite
Cosind la fanul moale,cu oile pe deal
Acolo,unde-aveau pamant,fara sa pese
Ca lipsa radioului i-ar deranja.
Urcau in Dealul Samnelui sau Mare
Cu vitele,pierduti printre paduri
Din cand in cand isi mai dadeau de stire
Cu un salut mascat in strigaturi.
In sat veneau doar cand zapada
Se asternea bogata peste munte
Si coborau ca sa-si mai vada casa
Necazurile multe sa le-nfrunte.
Copila creste mare.Si dragostea de carte
Pecetluieste-o tinta si-o vrea cat mai aproape...
Se zbate-n viata crunta
si iese-nvingatoare
Un punct de luminita
Se face cat un soare...
Printre papusi si jocuri
Asterne file noi
Va fi gandit pe-atunci,
Ca scrie pentru noi?
Noi,cititorii fetei
Atunci educatoare
Si azi e,numai ca
Mai nou,e scriitoare.
Povestea ei cuprinsa
In randuri minunate
I-a-ntors pe dos pe unii
Ciudosi cum nu se poate...
Se intrebau,firavii
Cum viata sa-si descrie
Intr-un volum ce unora
Atat de multe spune...
Dar Dumnezeu,ce-o tine
Pe Dora-Alina-n brate
O zgaltaie de umar
Si-o mangaie pe fata.
Si stie,ea fatuca
Ce are de ales
Caci de la Domnul,nu multi
Aduna inteles...
Si scrie mai departe
Se roaga si-un noroc
O mangaie pe crestet
Femeia e un foc.
Deschide ochii-n noapte
Si-un ceas desteptator
I-anunta alta viata,
Ce-o prinde uimitor.
Un tremur este toata
Fereastra e deschisa
Cand cerul se deschide
Fiinta ei e-mpinsa,
Spre tarmuri noi,flamande
S-o pregateasca,parca,
Se-apropie momentul
Mirajul o adapa.
Caci maine-i sarbatoare
In urbea ei iubita
In suflet o schimbare
Va fi binevenita.
Artistul ,ce femeia
Tanjea ca sa-i vorbeasca
Zambeste,cucerind-o
Cu fala-i ingereasca.
Dar se intreaba tainic,
Onoare o avea
sa poata ca sa-i scrie
Din tineretea sa...
Destinul,ce din toate
Ii oferi din plin
Artistului ce are
Un chip si -un glas divin,
Fu insirat in zile,
Cu nopti amestecate
si scris spre amintire
Cu-o maiestrie-aparte.
Emotii...ganduri multe
Femeia petrecu
Artistul nu da semne
Ca scrisul ii placu...
Asteapta-nfrigurata
Un semn sau vre-o intrebare
Pe zi ce trece insa
Emotia-i mai mare...
Dar telefonul suna
- Ei,mi-a placut romanul!
-E bine...dar inchise
Si-o napadi iar valul...
Mai trece o zi sau doua
Si un buchet de flori
I-a fermecat privirea
In usa.Cu fiori...
S-au intrecut la masa
Au ras si-au povestit
Trecura ore bune...
Ce bine s-au simtit!
Ea mama-acum deplina
Cu doi feciori frumosi
Il adopta indata
Pe acest artist faimos.
Primitu-l-a in casa
In suflet si-n simtiri,
El ,Paul o adora
Creat e din iubiri
.
Imparte tuturora.
Iubire si speranta
Cu mii de oameni-n cantec
Traieste intr-o viata.
In brate ii cuprinde
Zambeste,ii mangaie
Cu notele duioase
Incet,spre ceruri suie...
Artista il remarca
Il simnte si-l strapunge
Cu firea ei adanca
Sub slova se invinge...
Prin temeri ea inoata
Se-ntreaba deseori
Si-o-ntoarce inca-odata
Fior clocotitor...
Da bine insa cartea
Valtoare printre fani
Si-aplauze pe scena culeg cei doi
Ca-n basm.
Mai scrie inc-odata
Aduna "Marturii"
Si numele distinge
Cartii ce va sa fie.
Succesul inca-odata
Spre culmi inalte-o duce
Pe ea si pe artistul
Ce bucurii aduce...
........................................
Pe iarba verde-n rouri
In dimineti senine
Ma vad copila-n Rebra
Caci eu ma simnt copila.
Copil mai sunt si astazi,
Si maine...si mereu
Cu zeci de ani in carca
Copilaresc mereu,senina sunt,
Ca-s eu.
Calatoresc si azi pe drumul vietii mele,
De patruzeci de ani,pe-o banca- intr-un vagon ,
Al unui tren ce merge hoinar si fara semne
Si fara sa opreasca de urca-un calator.
El merge fluierand ,prin ani, cu veselie,
Croindu-si drum intins printre parinti,copii,
Eu stau pe-aceeasi banca,ce dulce nebunie,
Sa-mi strang intr-un bagaj,trairi si amintiri...
Port o valiza-n brate,de cand eram copila,
Venita din Ardealul ce m-a adus la mare,
Sa instruiesc micutii ce azi de mana fiii
Si-i duc la gradinita,ghidandu-i cu rabdare.
Pe drumul meu stiut ,deschis in lunga zare
Vedeam doar bucuria si zambet de copil,
M-au mangaiat in suflet, precum raza de soare,
Aduce mangaierea pe sfantul cer senin.
Manuta delicata,pe-obrajii mei si-acum,
O simnt cum ii alinta cu-al florilor parfum
Si ochisorii umezi,o lacrima ce scapa
Privesc intins la mine,mamica lor cand pleaca.
Castelul cu papusi m-asteapta sa-l deschid,
Sa-i spun Cenusaresei,ca-i Fat-Frumos afara,
Si raftul plin de carti,ma striga sa-l inchid
Ca vine Zmeul Rau,intr-o povestioara.
Dar eu sunt tot in tren,cu amintiri ce dor,
M-apropii de o gara,ce mi-am notat-o-n minte,
In ziua cand copiii mi-au spus in clasa-n cor:
" -Doamna educatoare,eu sunt copil cuminte!"
Acum,cu voi alaturi,tintesc o alta gara,
Alt tren de maine ,poate, ma duce catre ea....
Vagoanele lui pline cu scriitori de seama
Imi fac semne cu mana,sa ma grabesc cumva...
V-astept copii de astazi sa treceti fiecare
Prin trenul meu de maine,sa-mi spuneti despre voi.
Cu ochii mintii mele,va voi vedea in zare,
In carti ce le voi scrie,veti fi ai mei eroi...
Nu-mi iau acum "Adio",va spun "La revedere"!
Voi toti copii de astazi si cei de ieri,ce-ati fost,
Ne vom vedea si maine,in trenul vietii mele
Ne vom imbratisa,in trenul fara roti...
DRUMUL LA GARA CENTRALA
Pe iarba verde de acasa
Prin miile de sanziene,
M-asez si mintea ma ma duce
C-un an in urma,pe-asta vreme.
Chiar azi se fac vreo 12 luni,
Acum un ceas s-au implinit
Si mi se pare ca-s ani buni
De cand norocul m-"a palit."
L-am strans la piept, pus intr-o carte
Cand o primeam eu,asta-vara
De la artistul ce facea
Si-atunci ,spectacole prin tara....
Cand prima slova se-nsira
Sub ochii mei ,prietenos,
Am tresarit,parc-o stiam
Si ea la fel,ce curios!
M-a captivat!Si m-a vrajit
Sufletul cald si nesfarsit
Pus intre pagini ,ca un vis,
Cand le-a creat pentru-un artist.
L-am cunoscut sau chiar mai mult
Mi se parea ca ma cunoaste
Sa-i multiumesc cui,ca m-a vrut
In "gara 'lui sa ma primeasca?
Sa m-odihnesc sau sa raman?
Sa iau alt tren sau sa-l ignor?
Nu pot decat sa-mi amintesc
De clipa aceea, cu mult dor.
Doar bucurii in calea mea,
Doar soare dulce ,luminos
S-au asternut.Cum n-as putea,
Cum n-as putea sa recunosc?
"Gara Centrala"a- nsemnat,
Destinul scris in pagini vii,
Ca amintire sau dovada
Cand un artist nu va mai fi.
Dar eu,acum vreo 12 luni
Intr-un noroc m-am nimerit
Sa ma priveasca doi ochi buni
Si DAR-ul lui eu am primit.
O carte,...un suflet...o speranta
Mi-au pus o intrebare-n viata
-Hei,tu!De ce stai in sfiala
N u vii cu noi-n Gara Centrala?
ELMIRA,ELMIRA
ELMIRA,ELMIRA
LACRIMA DE CRISTAL
DIN OCHI DE STEA
VEGHEZI IN NOAPTE
DUREREA UNUI VAL.
ELMIRA,ELMIRA
FULGISOR DE NEA
TE-ASEZI IN PALMA UNEI MAME
Si ii soptesti asa:
Priveste ,mama,stelele,
Priveste-le cum dorm
Si cum imi poarta visele
La poarta unui nor.
Pe mana ta picuri din stele
Aduc iubirea mea
Vreau,mama,sa fii fericita
De-aici,din steaua mea.
Traieste,mama,clipa astazi,
Caci viata e un dar.
Te mangai cu-adieri de ingeri
Si lacrimi de cristal.
Din norul ce visul mi-l poarta
A picurat o stea
Te mangai cu-adieri de ingeri
Si cu iubirea mea.
Ramai ,maicuta mea cea draga
Si eu traiesc cu tine
Si ochii tai frumosi,spre stele
Zambesc doar pentru mine.
La poalele padurii racoroase
La raul ce grabeste spre campii
Adorm si visu-mi mi se face vraja
Ma vad copila-n verile tarzii...
Alerg,cu dezgolitele-mi picioare
Prin iarba frematand a bucurii
Imi deschid bratele spre sfantul soare
Culeg in suflet mii de nostalgii...
Cu mintea mea alerg spre Dealul Mare
Cand oamenii se osteneau de zor
Cobor si merg La Loza si mi-i tare
Dor ca s-ajung si prin Runsor...
Pe la Samnel,Pietris sau prin Poieni
Copilarit-am printre buni sau rai
Si m-am ferit sa calc prin Valea Rea
Pe unde vreo fantoma s-ar vedea.
Traiau bunicii mei in timpuri vremuite
Cosind la fanul moale,cu oile pe deal
Acolo,unde-aveau pamant,fara sa pese
Ca lipsa radioului i-ar deranja.
Urcau in Dealul Samnelui sau Mare
Cu vitele,pierduti printre paduri
Din cand in cand isi mai dadeau de stire
Cu un salut mascat in strigaturi.
In sat veneau doar cand zapada
Se asternea bogata peste munte
Si coborau ca sa-si mai vada casa
Necazurile multe sa le-nfrunte.
Copila creste mare.Si dragostea de carte
Pecetluieste-o tinta si-o vrea cat mai aproape...
Se zbate-n viata crunta
si iese-nvingatoare
Un punct de luminita
Se face cat un soare...
Printre papusi si jocuri
Asterne file noi
Va fi gandit pe-atunci,
Ca scrie pentru noi?
Noi,cititorii fetei
Atunci educatoare
Si azi e,numai ca
Mai nou,e scriitoare.
Povestea ei cuprinsa
In randuri minunate
I-a-ntors pe dos pe unii
Ciudosi cum nu se poate...
Se intrebau,firavii
Cum viata sa-si descrie
Intr-un volum ce unora
Atat de multe spune...
Dar Dumnezeu,ce-o tine
Pe Dora-Alina-n brate
O zgaltaie de umar
Si-o mangaie pe fata.
Si stie,ea fatuca
Ce are de ales
Caci de la Domnul,nu multi
Aduna inteles...
Si scrie mai departe
Se roaga si-un noroc
O mangaie pe crestet
Femeia e un foc.
Deschide ochii-n noapte
Si-un ceas desteptator
I-anunta alta viata,
Ce-o prinde uimitor.
Un tremur este toata
Fereastra e deschisa
Cand cerul se deschide
Fiinta ei e-mpinsa,
Spre tarmuri noi,flamande
S-o pregateasca,parca,
Se-apropie momentul
Mirajul o adapa.
Caci maine-i sarbatoare
In urbea ei iubita
In suflet o schimbare
Va fi binevenita.
Artistul ,ce femeia
Tanjea ca sa-i vorbeasca
Zambeste,cucerind-o
Cu fala-i ingereasca.
Dar se intreaba tainic,
Onoare o avea
sa poata ca sa-i scrie
Din tineretea sa...
Destinul,ce din toate
Ii oferi din plin
Artistului ce are
Un chip si -un glas divin,
Fu insirat in zile,
Cu nopti amestecate
si scris spre amintire
Cu-o maiestrie-aparte.
Emotii...ganduri multe
Femeia petrecu
Artistul nu da semne
Ca scrisul ii placu...
Asteapta-nfrigurata
Un semn sau vre-o intrebare
Pe zi ce trece insa
Emotia-i mai mare...
Dar telefonul suna
- Ei,mi-a placut romanul!
-E bine...dar inchise
Si-o napadi iar valul...
Mai trece o zi sau doua
Si un buchet de flori
I-a fermecat privirea
In usa.Cu fiori...
S-au intrecut la masa
Au ras si-au povestit
Trecura ore bune...
Ce bine s-au simtit!
Ea mama-acum deplina
Cu doi feciori frumosi
Il adopta indata
Pe acest artist faimos.
Primitu-l-a in casa
In suflet si-n simtiri,
El ,Paul o adora
Creat e din iubiri
.
Imparte tuturora.
Iubire si speranta
Cu mii de oameni-n cantec
Traieste intr-o viata.
In brate ii cuprinde
Zambeste,ii mangaie
Cu notele duioase
Incet,spre ceruri suie...
Artista il remarca
Il simnte si-l strapunge
Cu firea ei adanca
Sub slova se invinge...
Prin temeri ea inoata
Se-ntreaba deseori
Si-o-ntoarce inca-odata
Fior clocotitor...
Da bine insa cartea
Valtoare printre fani
Si-aplauze pe scena culeg cei doi
Ca-n basm.
Mai scrie inc-odata
Aduna "Marturii"
Si numele distinge
Cartii ce va sa fie.
Succesul inca-odata
Spre culmi inalte-o duce
Pe ea si pe artistul
Ce bucurii aduce...
........................................
Pe iarba verde-n rouri
In dimineti senine
Ma vad copila-n Rebra
Caci eu ma simnt copila.
Copil mai sunt si astazi,
Si maine...si mereu
Cu zeci de ani in carca
Copilaresc mereu,senina sunt,
Ca-s EU.
La poalele padurii racoroase
La raul ce grabeste spre campii
Adorm si visu-mi mi se face vraja
Ma vad copila-n verile tarzii...
Alerg,cu dezgolitele-mi picioare
Prin iarba frematand a bucurii
Imi deschid bratele spre sfantul soare
Culeg in suflet mii de nostalgii...
Cu mintea mea alerg spre Dealul Mare
Cand oamenii se osteneau de zor
Cobor si merg La Loza si mi-i tare
Dor ca s-ajung si prin Runsor...
Pe la Samnel,Pietris sau prin Poieni
Copilarit-am printre buni sau rai
Si m-am ferit sa calc prin Valea Rea
Pe unde vreo fantoma s-ar vedea.
Traiau bunicii mei in timpuri vremuite
Cosind la fanul moale,cu oile pe deal
Acolo,unde-aveau pamant,fara sa pese
Ca lipsa radioului i-ar deranja.
Urcau in Dealul Samnelui sau Mare
Cu vitele,pierduti printre paduri
Din cand in cand isi mai dadeau de stire
Cu un salut mascat in strigaturi.
In sat veneau doar cand zapada
Se asternea bogata peste munte
Si coborau ca sa-si mai vada casa
Necazurile multe sa le-nfrunte.
Copila creste mare.Si dragostea de carte
Pecetluieste-o tinta si-o vrea cat mai aproape...
Se zbate-n viata crunta
si iese-nvingatoare
Un punct de luminita
Se face cat un soare...
Printre papusi si jocuri
Asterne file noi
Va fi gandit pe-atunci,
Ca scrie pentru noi?
Noi,cititorii fetei
Atunci educatoare
Si azi e,numai ca
Mai nou,e scriitoare.
Povestea ei cuprinsa
In randuri minunate
I-a-ntors pe dos pe unii
Ciudosi cum nu se poate...
Se intrebau,firavii
Cum viata sa-si descrie
Intr-un volum ce unora
Atat de multe spune...
Dar Dumnezeu,ce-o tine
Pe Dora-Alina-n brate
O zgaltaie de umar
Si-o mangaie pe fata.
Si stie,ea fatuca
Ce are de ales
Caci de la Domnul,nu multi
Aduna inteles...
Si scrie mai departe
Se roaga si-un noroc
O mangaie pe crestet
Femeia e un foc.
Deschide ochii-n noapte
Si-un ceas desteptator
I-anunta alta viata,
Ce-o prinde uimitor.
Un tremur este toata
Fereastra e deschisa
Cand cerul se deschide
Fiinta ei e-mpinsa,
Spre tarmuri noi,flamande
S-o pregateasca,parca,
Se-apropie momentul
Mirajul o adapa.
Caci maine-i sarbatoare
In urbea ei iubita
In suflet o schimbare
Va fi binevenita.
Artistul ,ce femeia
Tanjea ca sa-i vorbeasca
Zambeste,cucerind-o
Cu fala-i ingereasca.
Dar se intreaba tainic,
Onoare o avea
sa poata ca sa-i scrie
Din tineretea sa...
Destinul,ce din toate
Ii oferi din plin
Artistului ce are
Un chip si -un glas divin,
Fu insirat in zile,
Cu nopti amestecate
si scris spre amintire
Cu-o maiestrie-aparte.
Emotii...ganduri multe
Femeia petrecu
Artistul nu da semne
Ca scrisul ii placu...
Asteapta-nfrigurata
Un semn sau vre-o intrebare
Pe zi ce trece insa
Emotia-i mai mare...
Dar telefonul suna
- Ei,mi-a placut romanul!
-E bine...dar inchise
Si-o napadi iar valul...
Mai trece o zi sau doua
Si un buchet de flori
I-a fermecat privirea
In usa.Cu fiori...
S-au intrecut la masa
Au ras si-au povestit
Trecura ore bune...
Ce bine s-au simtit!
Ea mama-acum deplina
Cu doi feciori frumosi
Il adopta indata
Pe acest artist faimos.
Primitu-l-a in casa
In suflet si-n simtiri,
El ,Paul o adora
Creat e din iubiri
.
Imparte tuturora.
Iubire si speranta
Cu mii de oameni-n cantec
Traieste intr-o viata.
In brate ii cuprinde
Zambeste,ii mangaie
Cu notele duioase
Incet,spre ceruri suie...
Artista il remarca
Il simnte si-l strapunge
Cu firea ei adanca
Sub slova se invinge...
Prin temeri ea inoata
Se-ntreaba deseori
Si-o-ntoarce inca-odata
Fior clocotitor...
Da bine insa cartea
Valtoare printre fani
Si-aplauze pe scena culeg cei doi
Ca-n basm.
Mai scrie inc-odata
Aduna "Marturii"
Si numele distinge
Cartii ce va sa fie.
Succesul inca-odata
Spre culmi inalte-o duce
Pe ea si pe artistul
Ce bucurii aduce...
........................................
Pe iarba verde-n rouri
In dimineti senine
Ma vad copila-n Rebra
Caci eu ma simnt copila.
Copil mai sunt si astazi,
Si maine...si mereu
Cu zeci de ani in carca
Copilaresc mereu,senina sunt,
Ca-s eu.
Entuziasmata si onorata in acelas timp pentru faptul ca am avut marea si deosebita placere de a poposi pret de cateva ore langa raza de soare,langa un suflet plin de iubire,langa inegalabila si distinsa doamna DORA ALINA ROMANESCU tin sa las in trecerea mea prin aceste locuri pline de amintiri deosebite un gand frumos plin de iubire cu mentiunea ca mereu va voi iubi ca in prima clipa a intalnirii noastre si va multumesc pentru prietenia ce sa legat intre noi. Va iubesc. Cu respect Silvia.
RăspundețiȘtergere